Sidebar

Биография

Dimitrie Cantemir_Biografie

DIMITRIE CANTEMIR REPERE CRONOLOGICE

Sursa: Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor/Dimitrie Cantemir; Repere cronologice, studiu introductiv, text stabilit, glosar și indici de Stela Toma. — Ch.: Î.E.P. Știința, 2016 (Combinatul Poligr.). — 728 p.- (Col.: „Moștenire”, — ISBN 978-9975-67-986-2)

1673, octombrie 26 Se naște, la Galați, Dimitrie Cantemir, dintr-o familie de răzeși de la Silișteni, în ținutul Fălciului (azi — jud. Vaslui).
Tatăl, Constantin Cantemir, a luptat ca mercenar în războaiele din Polonia (unde a slujit 17 ani); de aici a trecut în Muntenia, pe vremea lui Grigore Ghica, de la care a primit slujba de ceauș spătăresc. Fără avere și cultură (n-a știut măcar să se iscălească, deși cunoștea câteva limbi), Constantin Cantemir ajunge totuși domn al Moldovei (1685-1693), datorită conjuncturii politice și sociale de atunci.
Mama, Ana Bantăș, femeie învățată, era a treia soție a lui Constantin Cantemir. După câțiva ani de conviețuire moare, în 1677, lăsând orfani nevârstnici pe Antioh și pe Dimitrie.
1680 Intuind înclinațiile fiului său mai mic, Constantin Cantemir aduce din Muntenia un cărturar grec din Creta, Ieremia Cacavela, ieromonahul căruia îi încredințează educația copiilor săi. Așa se face că savantul de mai târziu, Dimitrie, își desăvârșea pregătirea literară, filozofică, de limbă latină și greacă, de retorică și logică, încă din fragedă copilărie.
1685, iunie 15 Constantin Cantemir este instalat domn al Moldovei, de boierii filo- turci, cu sprijinul lui Șerban Cantacuzino. Conducerea țării fiind mai mult în mâna unor familii boierești, adversare domnului muntean (Gavriliță Costache și, apoi, Iordache Ruset), relațiile dintre cei doi domni se strică, mai ales când scaunul de la București a fost ocupat de nepotul domnului Țării Românești — Constantin Brâncoveanu (1688).

Emblema Dinastiei Cantemir

1688 Dimitrie Cantemir îl schimbă pe Antioh, fratele său, la Constantinopol, în dubla calitate de învățăcel și de ostatic al tatălui său, garantând credința acestuia față de Poartă.

Aici preocupările tânărului moldovean au cuprins domenii multiple și o sferă largă de probleme. A întreținut legături cu mari ierarhi ai Răsăritului creștin și cu diplomați străini acreditați la Poartă

La Academia Patriarhiei Ortodoxe din Fanar și cu dascăli turci sau europeni a învățat limbile turcă, arabă, persană, franceză și italiană, a studiat teologia, filozofia, etica, logica, istoria, geografia și muzica.

Portret din tinerețe. Autor anonim (atribuit lui Jean-Baptiste van Mour, 1671-1737). Muzeul de Arte Frumoase din Rouen, Franța.

1693, martie 13 Moare Constantin Cantemir; la 19 martie boierii îl aleg ca urmaș pe Dimitrie Cantemir, dar intervenția la Poartă a lui Constantin Brâncoveanu determină puterea otomană să învestească drept domn al Moldovei pe Constantin Duca. După o domnie neoficială, de mai puțin de o lună (martie-aprilie), Dimitrie Cantemir este dus la 13 aprilie la Istanbul.

Domnii Moldovei Constantin și fiul său Antioh, frescă la mănăstirea Mera, jud. Vrancea.

1699 mai 9 Dimitrie Cantemir se căsătorește la Iași, cu Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino (căsătorie proiectată cu peste zece ani înainte). Dimitrie devine astfel un posibil moștenitor al tronului muntean și un rival al lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, rivalitate care va dura până la moartea acestuia (1714).
1701-1703 Dimitrie Cantemir continuă să frecventeze cercurile diplomatice din Constantinopol. Are strânse raporturi intelectuale cu cărturari greci și turci. Este apreciat de curtea imperială și de înalta societate a capitalei otomane, în care este cunoscut sub numele de Bogdan Prensi („Prințul Moldovean”) sau Ktițtik Kantemiroglu („Fiul cel mic al lui Cantemir”).

Își formează în palatul său de la Ortakoy o bogată colecție de manuscrise orientale, antichități și cărți savante occidentale, se documentează pentru lucrările sale viitoare de istoria românilor sau despre religia, cultura și civilizația islamică și face săpături arheologice în ruinele palatului împăratului bizantin Ioan al Vl-lea Cantacuzino de la Silivri, sporindu-și colecția cu piesele descoperite.

1701-1703 Se nasc primii copii:

Maria (29 aprilie 1700, Iași — m. Moscova, 9 septembrie 1757);

Smaragda (14 aprilie 1701, Istanbul — m. Moscova, 1720);

Matei (18 octombrie 1703, Istanbul — m. Moscova, 30 noiembrie 1771).

Portret de Ivan Nikitin

1703-1704 Pe baza unui nou sistem de notație muzicală elaborat de el, Cantemir compune un tratat de muzică turcească (pe care-1 dedică sultanului Ahmed al III-lea), cu care intră între clasicii acestei tradiții muzicale: Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus (Explicarea muzicii teoretice pe scurt).
1705 iulie 29 Se naște al patrulea copil, Constantin (Istanbul — m. 19 ianuarie 1747, Sankt- Petersburg).

august 11. Se naște al cincilea copil, Șerban (Istanbul — m. 24 aprilie 1780, Moscova).

septembrie 10. Se naște (la Istanbul) ultimul copil al lui Dimitrie din prima sa căsătorie, Antioh (m. 31 martie 1744, Paris), viitorul poet al Rusiei moderne și ambasador la Londra și Paris.

Gravură, E.G.Vinogradov, 1761

1710 Poarta declară război Rusiei. Hanul Devlet Ghirai al II-lea, la intervenția lui Daul Ismail Efendi, reprezentantul său la Constantinopol și bun prieten al lui Dimitrie Cantemir, propune numirea acestuia ca domn al Moldovei, propunere adoptată de Marele Divan la 23 noiembrie 1710.
1711 ianuarie 10 Dimitrie Cantemir sosește la Iași și este înscăunat pentru a doua oară ca domn al Moldovei. Între actele însemnate ale scurtei lui domnii au fost: alcătuirea unui sfat domnesc format din boieri credincioși familiei sale și din boieri tineri, excluzând pe dregătorii compromiși din neamul Ruseteștilor, scutirea boierilor de plata deseatinei; reducerea cu un sfert a „birului steagului” (aplicat la schimbarea domnitorului) și cu jumătate a dărilor impuse mazililor (boieri mici și mijlocii rămași fără slujbe); obține de la Hrisant Notara, patriarhul Ierusalimului, renunțarea la trei mănăstiri închinate (Bistrița, Probota și Tazlău); afirmă dreptul ereditar al familiei Cantemir la tronul Moldovei și legitimitatea pretențiilor la tronul Țării Românești, introducând în pecetea sa, alături de bourul moldovenesc, acvila cruciată munteană. Pe plan extern promovează apropierea de Rusia, alianță necesară eliberării de sub dominația otomană.

Gravură poloneză, reprezentându-l în timpul domniei (1710 — 1711)

1711 aprilie 2 Dimitrie-Vodă obține la Luck (Polonia) o diplomă din partea țarului Petru I referitoare la statutul Moldovei ca urmare a trecerii ei sub protecția Rusiei. Prin această diplomă cârmuirea Moldovei este rezervată ereditar familiei lui Dimitrie Cantemir; domnului îi va aparține „toată legea și judecata” și „toată cârmuirea Moldovei”; boierii mari și toți locuitorii țării vor fi datori să se supună domnului; se garantează vechile hotare ale țării între Carpați, Polonia, Nistru, Marea Neagră și Țara Românească; armata rusă va asigura apărarea teritoriului moldovenesc față de turci; dacă Imperiul Otoman va continua să stăpânească Moldova, Cantemir se va putea refugia în Rusia, unde el și urmașii lui se vor bucura de ospitalitatea țarului, iar în locul palatelor confiscate de Constantinopol, vor primi altele de valoare egală în Moscova.

Dimitrie Cantemir și Petru I la Iași, 1711. Gravură, sec. XVIII.

mai 20 Printr-o proclamație către țară Dimitrie Cantemir cheamă pe toți locuitorii să lupte alături de armata țarului Petru cel Mare pentru înlăturarea dominației otomane.
iunie 6 Trupele rusești comandate de feldmareșalul Șeremetiev coboară de la Nistru la Țuțora și se unesc cu cele moldovenești.
iulie 7-11 În lupta de la Stănilești, aliații ruso-moldoveni, copleșiți de numărul ostașilor otomani (cca 146 000, plus cavalerie tătară), trebuie să accepte pacea. Domnia lui Cantemir durase doar jumătate de an.

În încheierea la Istoria Imperiului Otoman, Cantemir relatează cum în timpul tratativelor care au urmat după bătălia de la Stănilești, turcii au cerut țarului extrădarea lui, „rebelul principe al Moldovei”. Petru I le-a răspuns: „Aș putea să dau turcilor toată țara până la Kursk, pentru că îmi rămâne speranța de a o recupera, dar nu pot în niciun mod să frâng credința și să extrădau pe un principe, care pentru mine și-a lăsat principatul; căci este cu neputință a repara onoarea ce o dată s-a pierdut”.

iulie 29-august 1 Dimitrie Cantemir se retrage în Rusia împreună cu întreaga familie, cu aproape 4 000 de moldoveni refugiați și 24 de mari boieri credincioși, printre care și Ion Neculce, cronicarul de mai târziu. Va rămâne aici până la moarte, bucurându-se de prietenia țarului Petru I; beneficiază din partea acestuia de recunoașterea imediată a rangului, prin acordarea titlului de principe serenisim al Rusiei (1 august 1711). Stabilindu-se mai întâi la Harkov, este dăruit de țar cu moșii, ce aveau să-i asigure un trai onorabil

Sigiliu personal a lui D.Cantemir (1722)

1712 primăvara I se oferă la Moscova o reședință luxoasă în care se mută de la Harkov împreună cu familia. Urma să conducă o campanie militară antiotomană în Crimeea, la care țarul a renunțat până la încheierea războiului cu Suedia, de fapt și ulterior. Principele Dimitrie înțelege că țarul ezită să declanșeze lupta de eliberare a popoarelor creștine de sub dominația otomană și se întoarce către preocupările lui științifice și literare.
1713 mai 11 Doamna Casandra, soția lui Cantemir, moare la Moscova la vârsta de numai 30 de ani (se spune că a fost greșit tratată de medici). A fost înmormântată la biserica „Sfântul Constantin și Elena”, ctitorie a familiei Cantemir în incinta mănăstirii grecești „Sf. Nicolae”, din Moscova. Boierii care îl însoțiseră pe Dimitrie-Vodă în refugiul din Rusia revin în Moldova, cu aprobarea țarului, fiind iertați de Poartă pentru că trecuseră de partea rușilor.

Portret în prima ediție a operei Descriptio Moldaviae (1716)

1714 iulie 11 Cantemir este ales membru al Academiei din Berlin, înalta societate științifică înființată de Leibniz și patronată de regele Prusiei. De la înălțimea unei asemenea tribune, Cantemir avea să se adreseze lumii învățate a timpului său, făcându-și cunoscută patria și trecutul neamului, într-o vreme în care Occidentul cunoștea mult prea puțin această parte a Europei;

se angajase să facă acest lucru prin Descriptio Moldaviae și Historia moldo- vlachica, geografia și istoria țării sale, lucrări concepute în latină, limba savantă a epocii.

1716 Termină Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), lucrare ce cuprinde, pe lângă geografia fizică a țării, și date referitoare la sistemul de cârmuire, organizarea statului, viața socială, cultură, religie, școală, obiceiuri etc. Cartea are pagini de o neasemuită frumusețe închinate plaiurilor moldovenești. A fost tradusă în germană (Hamburg, 1769, 1770 și Frankfurt und Leipzig, 1771) și în rusă, 1789. În limba română (cu titlul Scrisoarea Moldovei, trad. banului Vasile Vârnav) a apărut în 1825 la mănăstirea Neamț (reeditată la Iași, de Costache Negruzzi, în 1851 și tot la Iași, în 1868, de Teodor Boldur-Lățescu).

Harta Moldovei, parte a lucrării „Tabula Geographica Moldauiae — Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

1720 ianuarie 14 Prin căsătoria cu Anastasia, fiica cneazului și generalului Ivan Trubețkoi, Cantemir pătrunde în aristocrația rusă.

Portret postmortem. Alexandr Roslin (1757), Melbourne Galeria Națională Victoria

1720 noiembrie 4 Se naște Smaragda-Ecaterina (m. 1761, Paris), singurul copil din a doua căsătorie.
1721 februarie 20 Cantemir devine consilier de taină al țarului și membru al Senatului. Adoptă costumul francez; este perioada în care participă la conducerea statului și la viața publică; semnătura sa apare pe multe acte care întăreau reformele sociale, administrative și militare inițiate de Petru cel Mare; astfel țarul îl face părtaș pe D. Cantemir la pregătirea și traducerea în viață a unor importante decizii menite să modernizeze Rusia.

Dimitrie Cantemir, după o gravură de A.Osipov, 1712

august 31 Cantemir întreprinde o expediție științifică în munții Caucaz din zona Derbentului.

Muzeul-rezervație „Țarițino”, Moscova

1722 septembrie 7 Țarul Petru I hotărăște întreruperea campaniei în Caucaz, urmând a fi continuată anul următor.
1722 octombrie 8 Vasul în care se află Cantemir naufragiază în Marea Caspică și unele bagaje sunt pierdute, printre care și antichități și manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir. Principele revine în Rusia la moșia sa Dmitrievka, extenuat și bolnav.
1723 august 21 Moare de diabet, după o lungă suferință, la moșia Dmitrievka. Este înmormântat la Moscova, în biserica „Sf. Constantin și Elena” ctitorită de el, unde se odihnesc rămășițele pământești ale unora dintre membrii familiei sale.

Osemintele i-au fost aduse în țară în toamna anului 1935 și reînhumate în biserica „Trei Ierarhi” din Iași.